Despre Vetrişoaia multă lume ştie că este o comună de oameni gospodari, cu acareturi bine ticluite. Chiar dacă ar părea ciudat, Vetrişoaia are un singur sat, Bumbăta, despre care puţini ştiu că a fost o suburbie a oraşului Leova, acum din Republica Moldova. La o primă vedere, Bumbăta îţi dă impresia unui loc mirific. Casele au vechime şi tradiţie, la fel ca toate gospodăriile din multe sate din Lunca Prutului. Cele 100 de case din Bumbăta adăpostesc peste 370 de oameni, care trăiesc ca în vremurile de demult. Sînt izolaţi de oraş şi chiar de comună, pînă la care trebuie să străbată vreo opt kilometri, pe un drum vechi, de ţară. Oamenii din Bumbăta s-au învăţat cu greutăţile şi îşi duc viaţa aşa cum au învăţat de la părinţii lor, muncind pămîntul şi pescuind. Pescuitul este pentru ei mai mult decît o ocupaţie sau pasiune, mulţi trăind doar de pe urma acestei îndeletniciri. Prutul le trece pe lîngă casă, dar niciodată la Bumbăta n-ai să auzi că vreun sătean a scos din rîu mai mult peşte decît are nevoie. Oamenii ştiu că dacă balta rămîne fără peşte vor ajunge să moară de foame şi tare se mai supără cînd vecinii lor de peste Prut ies la braconat. Bătrînii satului au prins şi vremuri mai bune, dar răpirea Basarabiei le-a făcut viaţa grea. Gheorghe Stîngă, un bătrîn de 81 de ani, ne-a povestit că înainte de război, la Bumbăta, viaţa era frumoasă şi lumea prosperă. Oamenii mergeau la biserică şi la tîrg, la Leova. Nu erau nevoiţi să străbată toată “balta” pînă la Vetrişoaia, pentru că era un pod de lemn pe care mergeau pînă la Leova. “Cînd mă făcusem şi eu mai mărişor, treceam Prutul înot sau pe podul care era şi mă duceam în tîrg la Leova. Acolo aveam prieteni, mă duceam în grădina publică sau la o cofetărie, ce mai, trăiam ca la oraş. Părinţii mei şi oamenii din sat făceau negoţ, aduceau marfă de la ruşi şi o vindeau la Leova. Pe Prut urcau grecii cu vaporaşele, ne cumpărau recolta sau animalele. Lumea avea bani şi ne simţeam bine”, ne-a spus Gheorghe Stîngă. Bărbatul, unul dintre cei mai bătrîni oameni ai satului, îşi aminteşte şi despre ceea ce au făcut ruşii dintr-un sat prosper: “În noaptea cînd rusnacii ne-au luat Basarabia, mulţi oameni din Leova erau la noi, la Huşi sau la Vetrişoaia. Mulţi dintre ai noştri erau plecaţi dincolo, nu au mai putut trece înapoi la familii. Au fost cazuri cînd s-au întîlnit fraţi de sînge după 40 de ani, de nici nu se mai cunoşteau. Stăteau oamenii în zilele de sărbătoare şi vorbeau peste Prut cu neamurile. Dacă te prindea Securitatea, te bătea de te zvînta. A fost tare greu”.
Un articol de Laurentiu Moronescu, Evenimentul Regional al Moldovei, 04/02/2005
