Vetrisoaia

Comuna Vetrișoaia este situată în partea de est a Podișului Moldovei pe coordonatele de 46 grade 45 minute latitudine nordică și 28 grade 16 minute longitudine estică, la o distanță de 85 km față de Vaslui(reședința județului) și 35 km de Huși, cel mai apropiat municipiu, centrul administrativ al fostului ținut al Fălciului, de care a aparținut în trecut Vetrișoaia. La nord se învecinează cu comunele Pădureni și Lunca Banului, la est cu Republica Moldova, pe hotarul trasat de cursul râului Prut, la sud cu Berezeni si la vest cu comuna Dimitrie Cantemir.
Conform datelor ultimului recensământ cei 4187 de locuitori ai comunei beneficiază de 226 ha în vetrele de est și de o suprafață de 6510 ha în extravilan, în totalitate comuna Vetrișoaia având 7004 ha. Comuna Vetrișoaia este formată din numai două localități: satul Vetrișoaia și satul Bumbăta, un caz deosebit pentru județul Vaslui, luând în considerare de exemplu comuna Puiești care numără 15 unități administrative.
Vetrișoaia se află situată în zona de câmpie, între lunca Prutului și dealurile Fălciului, pe treptele concentrice descendente ale reliefului. Pentru această zonă enumerăm câteva denumiri băștinașe, existente până astăzi de pe vremea vechilor documente: Unghiul Strâmt, Balta Ochiului, pârâul Sărata, Tarlaua Cașcaval, Stâna Isac, tarlaua Tufa, Boul Bătrîn etc.
Structura geologică a teritoriului comunei se raportează la Platforma Moldovenească, mai precis la limita de sud a acesteia. Specialiștii o definesc astfel : o regiune rigidă, consolidată încă din proterozoic, a Moldovei extracarpatice. Are un fundament cristalin vechi, podolic, cutat și faliat, scufundat la adâncimi, și acoperit de o stâncă sedimentară groasă, formată din roci paleozoice, mezozoice și terțiare necutate, cu numeroase și importante discordanțe stratigrafice între ele. Contactul său cu unitatea cutată, mai labilă, a orogenului carpatic se face în lungul faliei pericarpatice, pe linia Vicovu de sus, Păltinoasa, Târgu-Neamț, Buhuși, Gura Văii (pe Trotuș). În acest sector, prospecțiunile geografice au pus în evidență o linie de fractură și o afundare accentuată spre sud a fundamentului precambrian al platformei, până către Bârlad și Murgeni.
Satul Vetrișoaia, sau Vetrișăni (vechea denumire) datează cel mai probabil încă din Evul Mediu ca așezare, însă este atestat documentar pentru prima oară în perioada post-medivală, în anul 1528, în urmă cu 481 de ani, datorită lui Petru Rareș, după cum urmează:
,,Facem înștiințări pentru adevăratele slugile noastre Petru Vetriș și fratele său Stan Vetriș și surorile lor Marușca și Mușa, feciorii Ivului, nepoții lui Toader Vetriș, că i-am miluit pre dânșii, osăbit de altă milă, le-am dat și le-am întărit lor de la noi, întru al nostru pământ al Moldovei, pre a lor dreaptă ocină și moșia de uric și dres a lui Toader Vetriș, ci au avut ei de la strămoșul domniei mele, Ștefan Voievod, giumătate de sat din Vetrișăni, giumătate ce din gios aceia să fie de la noi uric și cu tot venitul, lor și feciorilor lor, nepoților și strănepoților lor și a tot neamul lor ci să va mai alege mai aproape, neșrăluiți niciodată în veci.
Iar hotarul acei giumătăți de sat Vetrișăni, giumătate ce din gios să fie cătră hotarul giumătate, iar dinspre alte părți, după hotarul cel vechiu, pe unde au umblat din veac. Care sat de mai sus scris anume Vetrișănii, ei l-au împărțit cu rudeniile sale, anume cu Iorgu și cu frați-său Ioana, feciorii Stanii și cu nepotul de sor al lor Dragoș Vetriș și cu surorile lui Sora și Stanca, toți nepoții lui Toader Vetriș.
Și spre aceasta este credința domniei mele, de mai sus scris, Petru Voievod și credința a prea iubit fiul domniei mele Bogdan Voievod și credința tuturor boierilor noștri. Iar dupa a noastră viață, cini va mai fi domn al țării acestie, să nu strice a noastră danii și întărire, ci mai ales să de și să întărească. Și pentru mai mare credință și întărire a celor de mai sus scrisă, am poruncit cinstitului și credinciosului boierului nostru d-sale Toader mare logofăt să scrie și a noastră pecetii cătră această carte a noastră și să o lege’’. S-au tălmăcit (pe o copie care s-a păstrat) de dascălul slovenesc Euloghii la 26 aprilie 1762.
Acest document este practic ,,certificatul de naștere” al localității. Cei cărora li se întărește dreptul la stăpânire asupra pământului sunt cu toții neamuri mai mult sau mai puțin îndepărtate, și au un singur strămoș, pe Toader Vetriș, care primise moșia de la Ștefan cel Mare, probabil în urma unor acte de vitejie. Numele Dragoș Vetriș trebuie reținut în legătură cu viitorul sat Drăgușeni, cu care se va confunda mai târziu Vetrișoaia.
Unul dintre cele mai importante documente referitoare la istoria comunei Vetrișoaia este datat la 12 martie 1671. Neamul Vetriș reapare pe meleagurile pe care le stăpânise. Din păcate, pământul care fusese al lor se afla acum în posesia altora, iar cel care purta numele întemeietorului neamului se afla de data aceasta în calitate de pârât al unui proces. Se pare că beneficiarii donațiilor grecului Enache, călugării de Sf. Sava, se bucurau de prioritate în fața domnitorului Duca. Încercarea lui Toader Vetriș de a reintra în posesiunile vechi ale neamului său este considerată o încălcare a legislației agrare de atunci. În secolul al XVII-lea a avut loc o deposedare a răzeșilor și împărțirea pământului între boieri și mănăstirea Sf. Sava.
Toate relatările prezintă o vale pustie și se opresc foarte puțin asupra locuitorilor. Aceasta este probabil pentru că Valea Prutului nu a fost niciodată excesiv de populată.
Numele de Vetrișoaia mai este semnalat de Gheorghe Ghibănescu la 11 iunie 1777. La această dată, frații Agapie mărturisesc stăpânirea asupra mai multor sate, dintre care Săuleștii pe apa Prutului, mai jos de Vetrișoaia. Într-un recensământ din 1771-1772, este semnalată localitatea Vetrișoaia care era considerată proprietate a mănăstirii Sf. Sava din Iași. Populația de pe atunci era de 53 de liudi, termen prin care înțelegem capii de familie. Locuitorii erau moldoveni și aveau în sarcină să se îngrijească de poșta de la Lunca Banului.

LOCALITĂȚILE DE PE TERITORIUL COMUNEI VETRIȘOAIA:

BĂLTEANUL
-fost sat în partea de nord-vest a satului Vetrișoaia;
-la 1787 apare ca moșie în ținutul Fălciului;
-din 1956 înglobat în satul Vetrișoaia.

BUMBĂTA
-moșie în ținutul Fălciului la 1777;
-în 1925 înglobează Bălteanul;
-în 1956 în comuna Vetrișoaia.

CRISTINICIUL
-fost sat probabil în partea de vest a satului Vetrișoaia, amintit din anul 1803;
-la 1859 înglobat parțial în Răciulești și parțial în Rîncenii lui Rosetti;
-cotropit cu Răciulești din 1892; din 1904 nu mai apare.

DRĂGUȘENI
-fost sat pe Prut lângă Lunca Veche;
-trup al moșiei Vetrișoaia din 1875.

FURȚEȘTI
-atestat în mai multe documente, dispărut la sfârșitul secolului al-XVII-lea.

FOLTEȘTI
-fost sat pe Prut în partea de nord a satului Vetrișoaia;
-înglobat în satul Siminești de la 1803 când nu mai apare.

LEOVA
-fost sat lângă Bumbăta 1816;
-Schela Leova la 1883, 1840 ( schelă=port în limba veche ).

POJORENI
-apare ca moșie în 1778;
-înglobat din 1900 în Vetrișoaia.

RĂCIULEȘTI
-fost sat în partea de nord-vest a satului Vetrișoaia;
-înglobat în Vetrișoaia din 1939, nu mai apare.

SIMINEȘTI
-sat ocolul Prutului la 1772;
-înglobat în Vetrișoaia în 1925.

ȘCHEIA
-fost sat în sud-vest de Lunca Veche;
-înglobat în Pojoreni în 1876.

VETRIȘOAIA
-al mănăstirii Sf. Sava 1772;
-Simineștii și Vetrișoaia, ale spăterului Iancu Ralet și a mănăstirii Sf. Sava, Hliza Vetrișoaia, a serdarului Ioniță Hotineanu- 1831;
-împărțit în doua sate, unul contopit cu Siminești 1832;
-include trupul moșiei Drăgușeni 1875;
-înglobează Simineștii și Răciuleștii în mai multe rânduri.

SATUL NOU
-înființat pe moșia Vetrișoaia 1893;
-satul a fost considerat când în Berezeni când în Vetrișoaia;
-apare în legile administrative în 1904.

Biserica

Potrivit informațiilor din dosarele Episcopiei Hușilor, în comuna Vetrișoaia a fost înființată biserica cu hramul Sf. Voievozi la 8 noiembrie 1810, întreținută de comună, un preot, doi cântăreți, un paraclisier. Aceasta avea 680 prăjini de pământ, și parohia compusă din 65 de familii cu 397 de suflete. În monografia satului este amintit ca fiind primul preot N. Gheorghiu, și reiese o evoluție atât a numărului de locuitori cât și a acestei biserici. Din păcate, capitolul fiind prost structurat, culegerea datelor necesare este îngreunată.

Biserica cu hramul Sf.Trei Ierarhi

Școala:

Din mărturiile cetățenilor mai bătrâni reiese că școala a luat ființă în 1869 (învățământ primar). Aceasta funcționa cu luna în diferite case ale cetățenilor, iar învățătorii nu erau stabili, ci veneau cu rândul. Școala a cunoscut o evoluție treptată, in zilele noastre existând chiar doua localuri: unul în Satul Vechi(centru), iar celălalt în Satul Nou.

Școala nr. 1 centru



Viața satului era organizată în vechime mai puțin după trecătoarele legi omenești cât după ritmuri casnice care se concretizau în existența umană prin cele trei momente fundamentale ale vieții: nașterea, căsătoria și moartea.